Bucătăria
Viața unui cetățean sovietic în general se petrecea la bucătărie: aici se adunau oaspeții, comunicau rudele și se discutau cele mai importante întrebări. Din acest motiv inginerii și arhitecții au gândit structura bucătăriei în „Hrușciovkă” foarte atent.
Blocurile cu 5 etaje au început să fie construite intensiv la începutul anilor ’50 al secolului trecut – iar o bucătărie tipică pentru o familie, era o apariție nouă în construcția caselor sovietice. Așa fel de bucătăriei a venit în locul bucătăriilor din apartamentele comunale, care erau prevăzute ca în interiorul lor concomitent să gătească locatarii a 5 sau 7 familii. În „Hrușciovka” necesitatea unui spațiu mare a dispărut: acolo unde nu este rând la plita de gaz nu este nevoie de metri pătrați în plus.
De obicei suprafața bucătăriilor în așa apartamente varia de la 5 la 7 m/p. În această suprafață intra garnitura, masa cu scaune și frigiderul, iar sub pervaz era loc pentru dulap frigorific, care cu ajutorul unei găuri în perete se răcea de afară. La dorință orificiul se putea astupa cu blocuri de calcar. Acest dulap – e o inovație care a apărut anume în „Hrușciovka”.
Iarna el era foarte important pentru păstrarea alimentelor ușor alterabile: în anii ’50 – ’60 frigiderele electrice nu aveau așa mare răspândire, de aceea a putea păstra produsele într-un loc special prevăzut se socotea un progres evident.
Insuficiența de spațiu în „Hrușciovkă” era înfrumusețată de descoperiri arhitecturale. De ex., vestita fereastră din perete dintre bucătărie și baie nu îndeplinea doar funcția de iluminare naturală, dar servea și pentru securitate: în cazul exploziei de gaze, ar trebui să explodeze doar fereastra dar nu peretele întreg.
Ergonomia bucătăriei nu se limita doar la dulapul frigorific și fereastra dintre baie și bucătărie. Înainte de construcție a fost analizate și măsurate toate mișcările unei gospodine care gătește un fel de bucate ordinare.
Pare incredibil, dar chiar la mijlocul secolului trecut inginerii au calculat, cum se mișcă un om, care gătește mâncare, și au creat o ambianță prietenoasă pentru bucătar. La acest nivel de precizie erau proiectate și încăperile din navele spațiale: minimum emoții, maximum eficacitate. La mijlocul secolului trecut această ergonomie era foarte apreciată: cetățenii sovietici care s-au mutat din apartamente comunale nu au avut în cap să critice bucătăria pentru suprafața mică.
Specialiștii sovietici au calculat că distanța optimă dintre masă și perete trebuie să fie nu mai puțin de 40 cm.
Apartamentul
Împreună cu bucătăria s-a micșorat și suprafața întregului apartament. Locul apartamentelor din 5-6 camere a de tip „Stalinca” și a apartamentelor de până la revoluție, au ocupat apartamentele cu o cameră și două camere de 30-40 m/p. Dacă mai devreme unei familii îi revenea aproximativ 15 m/p adică o cameră în cămin, atunci în „Hrușciovca” unei familii îi revenea un apartament întreg.
Istoricii și sociologii au numit aceste schimbări - revoluția gospodărească, rezultatul căruia a devenit un boom demografic. Mai multe familii au primit deodată suprafețe personale – și au încetat să depindă de vecini. Boom-ul sovietic de nașteri s-a întâmplat în anii ’50-’60 al secolului trecut – timpul când activ se mutau în „Hrușciovci”.
Desigur erau și „Hrușciovci” cu 3 și 4 camere: în lumea sovietică ideală era nevoie să ajungă metri pătrați pentru toți. În acele timpuri puterea sovietică planifica să scape complet de apartamente comunale până în anul 2000.
Design
În „Hrușciovka” spațiul era folosit maximum efectiv. Coridoarele în „Hrușciovka” nu erau foarte importante de aceea ele erau tare înguste, principalul accent era pus pe camere și bucătărie, living-ul era anexă ajutătoare ca să ai acces în alte camere. În anumite apartamente din blocurile cu 5 etaje era prevăzută și o fereastră dintre bucătărie și living pentru a transmite mâncarea prin ea. La fel în calcularea suprafeței camerelor era luată în considerare și economia timpului pentru curățenie.
Locatarii
În timpul sovietic blocurile cu 5 etaje formau nu doar sectoare rezidențiale, dar o structură completă unde locuiau oameni cu aceeași interese. Așa numita clasă muncitoare era populația de bază a acestor sectoare. Stilul „Hrușciovka” se simte și astăzi în unele detalii de interior moderne.Casa
Blocurile au o înfățișare ascetică dar aceasta își avea farmecul ei. Arhitectura „Hrușciovcei” nu apăsa vizual. În sectorul cu aceste blocuri sunt curți largi, mulți copaci și tufari lângă blocuri. Este mai mult o arhitectură neutră și simplă care joacă cu noi culori datorită fonului de copaci. Deci pentru ca această arhitectură să rămână actuală trebuie să păstrăm și să îngrijim landshaftul din apropierea blocurilor.
Scările blocului la fel au fost proiectate pe baza necesităților populației – de la necesitatea de a veni în întâmpinarea unui vecin până la transportarea mobilei și alte obiecte mari.
Curtea
Curtea blocurilor „Hrușciovka” este o istorie aparte, căreia i-a fost dedicată cântece și lucrări a oamenilor de știință. În ultima jumătate de secol curtea blocurilor de 5 etaje a reușit să devină un fenomen cultural, în care locatarii de diferite vârste formau coloritul vieții sovietice. Blocurile de 5 etaje și distanțele mici dintre clădiri erau mai bine percepute la nivel psihologic de către oameni. Iar protecția de vânt din curțile blocurilor de 5 etaje o putea simți fiecare. Motivul este că „Hrușciovcile” erau construite în cvartale, și inginerii calculau din timp câte blocuri vor fi construite și cum vor fi amplasate unul față de celălalt. Aceasta permitea de calculat roza vântului a întregului sector și de minimizat efectele timpului urât pentru locatari.
Ansamblurile rezidențiale noi deseori se încep de la machete din carton – iar pe ele rândurile drepte de blocuri arată mult mai avantajos decât blocurile amplasate sub diferite unghiuri. Deci, comoditatea cedează în fața efectului vizual pe timpurile noastre.
Comentarii